How do I feel when I finish writing a book? Incredible!

Un sentiment de fericire mă învăluie de fiecare dată, mă inundă, contrastând puternic cu melancolia care îmi gâdilă toți porii. Mă bucur pentru că am mai creat o poveste, dar în același timp îmi doresc să nu se fi terminat. Am dat tot ce-a fost mai bun în mine, am pus totul în acea poveste. M-am dăruit cărții, oferindu-i sentimentele mele, timpul meu. Am sacrificat zile, nopți, încercând să-i acord o cât mai mare atenție. Am depus efort și am investit emoții. Toate acestea însă, le-am făcut cu maximă plăcere, plină de entuziasm, de încredere că lucrarea o să bucure cititorul, o să îi ofere idei noi sau, poate, viziuni noi.

Sunt mulțumită că a ieșit bine, sunt mândră și mă simt împlinită de fiecare dată când adaug manuscrisului ultimul cuvânt. Pe de altă parte însă, sufer în tăcere pentru că știu că îmi va fi dor de personaje. M-am atașat de ele, le-am iubit. Le-am creat după propriul gust, le-am făcut să fie puternice, să răzbească, să se dezvolte. Le-am născut și le-am crescut, iar acum ele pleacă. Și-au îndeplinit rolul, iar eu sunt mândră de ele, precum o mamă de propriii copii.

I finished writing the book. And now what? I’m writing another one.

De fiecare dată, durează câteva zile până când îmi adun gândurile și reușesc să mă regăsesc, să intru în starea de spirit potrivită pentru o nouă carte, dar o fac mereu cu însuflețire, determinare și curiozitate. Curiozitate? Da, pentru că, deși pornesc la drum cu un rol bine definit pentru personajelor principale, pe parcurs imaginația mă poartă pe căi la care nici n-am visat. Scenariul se croiește, parcă, singur de la o zi la alta, o idee aduce după sine o alta, până când, în cele din urmă, finalul mă surprinde și pe mine.

Scriu pentru că ador să o fac, dar ar fi o ipocrizie să pretind că nu îmi doresc să placă și altora. Nu pentru că aș râvni laude, ci pentru că mi-ar plăcea să trezesc în cititor ceea ce alții au stârnit în mine prin cărțile lor. Cititul mi-a adus numai bucurii, m-a ajutat să cresc ca individ, să mă dezvolt, să evoluez. Să pot sensibiliza o singură persoană prin poveștile pe care le scriu ar fi minunat, ar fi bonusul pe care l-aș obține făcând ceea ce-mi place.

Drept urmare… Cum mă simt când termin de scris o carte? Ei bine, este grozav, este un sentiment care dă dependență. Te face să-ți dorești să-l trăiești din nou și din nou.