„Am fost de multe ori fericit, dar niciodată n-am simțit acea bucurie pură, profundă, nealterată de realitatea care mă înconjoară. Ea schimbă totul în jurul meu și asta doar pentru că e lângă mine. Florile au parfum, fluturii prind culoare, soarele strălucește mai tare și luna luminează mai puternic, adierea vântului îmi înfioară trupul, iar spuma oceanului îmi gâdilă tălpile. Și toate astea doar pentru că ea este lângă mine.

Ar trebui să-i dau drumul. Ba nu, ar trebui s-o alung. Așa ar fi corect. S-o îndepărtez de mine și de demonii care mă urmăresc de atât de mult timp. Însă de data asta sunt egoist. Am prea multă nevoie de ea.

Înghit în sec, mustrându-mă în sinea mea pentru cât sunt de nemernic, și mă întorc spre superba creatură de lângă mine. Cu mâna ușor tremurândă îi acopăr obrazul, deschizându-mi simțurile și încercând să captez cât mai mult din senzațiile pe care mi le oferă atingerea ei, și fixându-i buzele cu privirea mă apropii încet, fără grabă, de gura ei. Îi dezmierd buzele moi și calde, înainte de a mă hrăni cu ele, și încerc să memorez fiecare geamăt și suspin cu care mă răsplătește. Mistuit de dorință, îi cuprind trupul cu mâinile, zdrobindu-i sânii plini de pieptul meu, și cu o singură mișcare o ridic în brațe, încolăcindu-o în jurul meu.

La malul oceanului, înaintând spre culmea extazului, o așez cu grijă pe nisipul ud, furând încă o clipă de plăcere, o amintire cu care să-mi alin inima atunci când nu vom mai putea crea altele.

Ceața se așază peste judecata mea, simțurile preluând controlul, și știu că tot ceea ce sunt în momentul de fața sunt datorită ei. Liniștea și împlinirea, plăcerea pură și intensă, fiorul care-mi străbate corpul, flacăra care-mi învăluie pieptul, toate astea sunt ecoul a ceea ce ea trezește în mine.

Cum voi mai putea fi vreodată altceva decât ceea ce sunt acum?

Cum să mai poată fi lumină fără ea? Cum să mai răsară luna sau să cadă ploaia, să cânte păsările sau să șuiere vântul?

E inutil să caut un răspuns acolo unde nu există. E suficient să-mi imaginez o clipă fără ea, ca să știu că nu voi fi niciodată pregătit pentru asta. Așa că, tot ceea ce-mi rămâne este să fiu în continuare un afurisit de egoist.”

– El, Despre ea